luni, 10 septembrie 2012

Zambetele care definesc viata...


 Am mult, mult de lucru si cu cat lucrez mai mult cu atat realizez ca mai am atatea de facut...Planific fiecare luna, fiecare saptamana, fiecare zi si fiecare ora din zi...O iau razna cand ma uit peste "To do list"...Azi, e  luni, zi pe care incercam sa o indragim , dar nu ne prea iese pentru ca na, e prima zi de dupa weekend si parca ne urnim mai greu din loc...M-am trezit deja stresata de dimineata ca pana seara trebuie sa termin ce mi-am planificat...Un simplu telefon m-a facut sa las la o parte totul pentru cateva zeci de minute...O vizita la o  prietena devenita de curand mamica...Cu toate ca ma invitase de ceva vreme, amanam vizita pentru ca fericirea intemeierii unei familii trebuie savurata mai intai de cei in cauza. Ceilalti, oricat de apropiati ar fi de ei, e bine sa priveasca din exterior, sa inteleaga mai intai cat de mult valoreaza o familie...Priveam poze cu ei, ii priveam in ochi, le admiram zambetele si dincolo de toate acestea linistea din sufletul lor. 

N-am mai scris de cateva luni bune pentru ca mereu aman timpul pentru mine spunandu-mi ca mai am timp...De unde sunt eu atat de sigura ca va mai fi timp pentru mine, pentru fericire, pentru zambete si mai ales pentru familie?!Intocmai, nu stiu...Doar aman si alerg de cativa ani dupa recunoasterea meritelor pe plan profesional...De cativa ani aman zambetele pentru ca nedreptatile te fac sa te incrunti, sa vrei sa-ti faci dreptate, sa ajungi acolo unde ti-ai propus...
Azi, m-am oprit din munca mea de zi cu zi...Am pus deoparte agenda si am plecat in cautarea zambetului, nestiind ca voi gasi raspunsul framantarilor mele...Am gasit doua zambete sincere. Am privit si nu stiam cum sa reactionez in fata acelui ghemotoc de omulet care ma privea parca uimit. Aveam emotii si brusc mi-au trecut in fata ochilor amintiri dragi de care uitasem, dar care sunt ferecate in sufletul meu. 
Mi-a intins o manuta, mi-a zambit si gangurind parca-mi spunea ceva. Imi doream sa-l iau in brate, dar parca mi-era teama pana cand prietena mea mi l-a dat in brate. Nu pot sa descriu sentimentul..., nu exista cuvinte suficiente. Ma privea, iar eu ii zambeam si il simteam cum misca din maini si picioruse. Tineam viata, dragostea, zambetele si fericirea in bratele mele.Am privit o mama care traieste cu adevarat, nu doar respira, zambeste de fericire si din dragoste. E  acel zambet care nu piere nici atunci cand drumul devine mai dificil de parcurs...
Oare de ce amanam viata, dragostea, zambetele, fericirea? M-am intors acasa, am deschis agenda si nu am gasit nicaieri scris:Luni, 10.09.12, intre orele:10-11-Viata, dragoste, zambete, fericire, dar cu toate acestea am avut parte de ele si mai mult decat atat, acel mic omulet printr-o simpla privire si prin acele gangarituri mi-a transmis  ca cele mai frumoase si pretioase lucruri nu se amana si nici nu se planifica...Mi-a transmis sa nu mai aman dragostea ci sa o pretuiesc si sa-mi fac mereu timp pentru ea, sa nu renunt la zambete pentru ca nicicand nu voi reusi sa fac pe deplin dreptate, sa nu planific momentele fericite pentru ca oricum vin cand vor ele si nu au cum sa vina daca aman sa traiesc si doar respir pentru ca nu-mi aloc timp.

Omuletule, mi-ai dat o lectie de viata...Te-am asteptat inca dinainte sa te cunosc...Am redescoperit viata, mi-am dat seama ca stiu sa zambesc sincer, ca sunt fericita pentru ca am redescoperit dragostea sub toate formele ei..., iar dorinta mea cea mai mare e sa ajung ziua in care le voi tine pe toate acestea in brate...Si azi am simtit pentru prima oara in viata mea ca mi se va intampla si mie intr-o zi. In urma cu cateva luni am redeschis o usa pe care inainte m-am incapatanat de atatea ori sa o inchid, dar niciodata nu am aruncat cheia...si-mi dau seama ca o pastram mereu pentru ca in adancul sufletului meu stiam ca acea cheie apartine dragostei.

In luna ianuarie am postat cateva versuri dintr-o melodie ce-i apartine lui Nat King Cole:
"Smile though your heart is aching
Smile even though it's breaking
When there are clouds in the sky, you'll get by
If you smile through your fear and sorrow
Smile and maybe tomorrow
You'll see the sun come shining through for you ."




atunci ma fortam sa cred in ele. Azi cred in ele pentru ca am descoperit ce cautam, am regasit ce am pierdut, mi-am amintit ca mama mi-a povestit ca atunci cand eram mica si lumea ma intreba ce vreau sa ma fac cand voi fi mare spuneam ca vreau sa devin MAMA.

Omuletule, iti multumesc pentru acele cuvinte pe care doar tu puteai sa mi le spui!:)