Cea mai "adevărată" minciună...

"În viață e greu să stai pe propriile picioare, dar este și mai greu să fii singur cu trăsăturile tale sufletești și de caracter, și totuși să-ți păstrezi fermitatea."(Anna Frank)

Într-o societate abandonată incertitudinilor, verticalitatea se transformă  într-o calitate tot mai rară. Frumusețea e distorsionată, iar adevărul tot mai "dependent" de minciună...Acel "adevăr" al zilelor noastre. Ne place să vorbim în clișee, să susținem tot ceea ce este frumos, și afirmăm cu tărie:"frumusețea interioară este cea  care contează!" Oare?! Câți dintre cei care vă privesc zi de zi, se uită în ochii voștri? Câți au curajul să vadă frumusețea în imperfecțiunile voastre? Nu îndrăznesc să afirm că sunt mulți sau puțini din lipsa de date...Încă nu știu să existe vreo metodă, vreo formulă care să cuantifice falsitatea, frica, ezitarea...

Când privesc în jur și văd atâtea "frumuseți" distorsionate, atâtea clișee, ajung să mă întreb câte vertebre au rămas din acea coloană vertebrală pe care ar trebui să o avem cu toții. Cum ai putea să afirmi că " stai pe picioarele tale" când renunți treptat la câte o vertebră?! Auzim ceea ce ne transmite viața sau doar ceea ce vrem noi să auzim? Vedem ceea ce ne arată viața sau doar ceea ce vrem să vedem?

Simțim ceea ce viața ne îndeamnă să nu mai simțim...Și nu mai simțim ceea ce ne-ar face să auzim și să vedem ceea ce suntem. E greu să stai drept, mai ales atunci când simți prezența fiecărei vertebre. Vertebre care te îndepărtează de ceea ce înseamnă azi frumusețea, adevărul, verticalitatea. Pentru că azi "nu frumusețea exterioară conteaza"( cu toate acestea firmele de cosmetice au cifre de afaceri fabuloase, iar chirurgii plasticieni probabil s-ar clona doar pentru a face față cererilor)...Dar nu, frumusețea exterioară nu contează...Cea mai "adevărată" minciună.

Și nu am cum să nu-mi amintesc de versurile unei melodii ce aparține formației Taxi:

"N-ai cum/să te prefaci că nu exist./N-ai cum/Să spui că vii și să nu mai vii niciodată."

Ai cum să te prefaci că cel de lângă tine nu există. Ai cum să-i spui că vii și să nu mai vii vreodată. Ai cum...Dar mai bine păstrează-ți fermitatea...Nuanțele de gri de multe ori derutează...Asumă-ți trăsăturile și încearcă să rămâi drept chiar dacă de multe ori vei fi invizibil pentru mulți...